Primavara

Zapada alba se topise si copacii inflorisera,mireasma floriilor te imbata cu aroma lor, pasarile ciripeau vesele la fereastra inchisa ciugulind bucatile de paine uscate ramase pe pervaz. Alexandru privea pe geam la natura revenita la viata dupa somnul adanc si il imbata cu frumusetea ei si cu nuanta de culorii ce se arata inaintea ochiilor sai. Zambi fericit si fugi spre usa prinzand geaca neagra cu blana in mana si o imbraca, se incalta si evada in peisajul vazut de pe geam, era mai frumos si mai colorat, vantul adia incetisor purtand frunzele intr-un dans al bucuriei inchinat primaverii. Se uita imprejur pierdut in culoarea acestui anotimp ce aducea totul la viata, la inflorire si renastere, soarele stralucea vesel pe cerul albastru senin nici un nor nu indraznea sa se arate, el zambea fericit uimit de toata aceasta frumusete dar in zare se arata ceva mai frumos decat peisajul nuantat dar mai ales decat primavara insusi. Era iubirea in chipul unei fete gingase si pure ca albul zapezii ce se topea pe culmile muntilor din departarii, zambetul sau inlemni si natura care o clipa se opri sa admire minunea.