Vara 2

Padurea se schimba in jurul lui ramurile se torsionau si se intindeau sa il prinda in jocul lor nocturn, frica ii arata imagini de groaza in intunericul noptii dar lumina il chema la ea si printre toate aceste grozavii care ii inghetau sangele el pasea incet spre lumina ca un fluture atras de flacara. Totul in jurul sau era bezna nu putea sa vada pe unde pasea si figuriile groazei ii dadeau tarcoale, piciorul stang sangera, un ghimpe il taiase si sangera dar durerea nu o simtea cum pasea in adancul noptii. Era ranit, obosit si abia mai putea sa se tina pe picioare dar aceea lumina stranie il atragea mereu sprea ea. Se prabusi terminat si rapus de oboseala in mijlocul abisului cu aceea lumina stralucind in departare ca un vis imposibil ce era acolo doar sa il pacaleasca. Frigul ii intrase in oase, era singur si pierdut in aceea lume intunecata fara speranta de asi mai vedea vreodata iubirea. Moartea il cuprindea putin cate putin, ochii sai se inchideau si lumina se afundase mai mult tot ce se mai zarea era o raza a ceea ce fusese acolo. Inchise ochii si renunta la totul si noaptea il stranse in bratele ei reci. Simti soarele pe fata sa blanda si uimit se trezi,era in patul sau,totul fusese un vis,un vis ciudat,hipnotizant al verii toride care il chema sa ii cunoasca secretele. Zambi fericit si fugi afara sa se bucure de soarele cald al acestei veri enigmatice.