ce sufletul mi-ai ars
şi inima cenuşă
viaţa e pustie
El râde fericit
cu altă fată e
de mine nu mai ştie
şi totul e pierdut
Eu zac acum în noapte
şi dorul mă cuprinde
sufăr şi mă doare
şi încet m-omoară
În noaptea întunecată
o ultimă privire
la ceea ce a fost
a mea iubire
Acum cobor încet
spre al meu sfărşit
Să sufăr şi să mor
şi totul este gol.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu