Raul limpede si clar alerga pe langa ea chiar si broastele uimite fermecate o priveau, Oana alerga fara griji, temeri şi frica spre al ei gand frumos.
Soarele cel mandru se acoperea de norii ce-i gri si vestea la ploaie, Oana nu vedea,Mircea nu-i pasa, a lor gand era ,ca sa se revada.
Mircea o zari cum se apropia,o naluca oare sau e realitate, Oana il privi si din departari ii zambi, fata i se lumina,ochii ii sclipira si alerga cu totul,spiritul fugea si corpul urma, fara oboseala gandul o purta numai la el.
Cerul negru ,se cutremura si norii se zbateau pentru a ocupa vazduhul intreg, Oana il striga,Mircea de la locul lor alerga spre ea,grabit, obosit si cu forte noi spre ea. Cerul ii privi si din cearta lor picaturi de ploaie pe pamant cazura, pentru a lor uniune de ceruri slavita si de zei iubita.
Si se imbratisara scurt puternic se aflau in uniti ploaia ii uda dar nu le pasa fiindca se aflau unde trebuiau langa cel iubit. Usor se despartira se privira adanc, a ei mana alba cazu lin in a lui stransoare si usor pasira spre a locul secret,unde se intalnira de atatea ori,sub a lor protector care ii ascultase si ii ocrotise de a lumii gura.
Si mandrul stejar ii primi falos ca un drag parinte ce cu drag isi tine ai lui dragi copii, frunzele cadeaun in tandem cu ploaia intr-un joc ciudat numai pentru ei chiar si mandra Persefona din al ei tartar le zambea frumos cu subinteles pentru a lor iubire. Si Demetra maica care isi plangea copila, se opri o clipa ca sa le priveasca scumpa lor iubire,si sa-i ocroteasca de al lumii rau.
Glasul dulce al iubirii ii chema, ca se guste din a lor pasiune,dar a lor timiditate ii oprea sa se desfete din acest nectar frumos,se privira fericiti si usor se aplecara unul catre celalalt si ale lor buze, tremurand se atinsera usor. Si inlantuiti intr-un sarut, printre ramurile pribege stropurile se strecoara si ii uda incetisor amintindu-le de ploaie,ei privesc in sus la ramuri cu lumina in ochii lor si incepe a rade,fericiti si plini de viata.
Oana se ridica si de mana-l prinse si fugi in ploaie si el o urma tinand-o de mana,erau uzi pana la piele,dar frigul nu ii atingea. Se roteau fericiti sub stropii mari de ploaie si zambeau cu bratele intinse bucurandu-se de toamna.
El uitandu-se in sus inima ii prinse curaj si o prinse de mijloc se uita adanc in ai albastri ochii si fara ai da prilejul cu pasiune o saruta,buzele aprinse gustau din iubire, imbatate-n dragoste. Cand se separara a lor buze inca mai tanjeau dupa gustul dulce al sarutului,ea abia respira aerul si-l trase si cu uimire il privi, si la randul ei prinse aripi si cu ale sale maini obrajii atinse si il saruta, pamantul fugi si ii trase-n jos spre valea cea multicolora langa raul rece din care suna sunete de broaste.
Stau intinsi pe spate privind sus la cer si de maini uniti pentru vesnicie. Toamna scumpa,draga si frumoasa ii unise pentru o eternitate
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu