Anotimpuri

Dragostea pluteşte în aer în orice anotimp şi fiecare anotimp îşi are propria alura şi nuanţă cu care te ademeneşte în propria poveste de dragoste.
      Dar ceea ce conteaza cu adevarat este cealalta persoana,aceea persoana cu care sa imparti lacrimile,bucurile si mai ales saruturile. Atmosfera e intotdeauna gata pentru inca o poveste de amor.
     Anotimpurile au privit atat de multi indragostiti si povestile lor de dragoste,inceputul si sfarsitul lor. Dar ceea ce conteaza si ramane mereu in amintirea noastra este acel moment in care inima a prins curaj sa ne sarutam aleasa sau alesul pentru prima data,cand dragostea a ocupat primul loc peste toate celelalte.
     Primavara anotimp al reinvieri si infloriri dar mai ales a frumuseti care te uimeste in fiecare zi cu nuante de culori si te atrage sa te indragostesti si sa iubesti mai mult ca niciodata,printre ghiocei fruntasi,lalele rusinoase si trandafiri puri ti mana ei si totul merita,totul e posibil,viata are sens si nu iti mai doresti nimic decat aceea clipa alaturi de ea,un prim sarut, o prima atingere a sufletelor si o unire a inimilor in sacrul iubiri.
      Vara un anotimp al pasiuni, al iubiri patimase,al atingerilor senzuale pe care nici ploaia nu o poate stinge. Vara da foc dragostei si trimite indragostiti in extaz, la vise minunate la o nunta in august sau la o mireasa de iulie. Iubirea prea marita chiar si de zei care de sus privesc si ocrotesc acesti iubiti. Se privesc tandru si se saruta cu ardoare si foc cum focul pasiuni ii inlatuie in ceva etern.
      Toamna un anotimp al regasiri al schimbari al iubiri pierdute dar niciodata uitata,mereu tinuta in inima ce tanjeste dupa acel sarut, dupa primul dans in ploaie dupa prima atingere si mai ales dupa prima privire. Natura insusi ii acopera cu al ei covor de frunze si ii imbratiseaza cu dragoste, binecuvantand a lor uniune.
      Iarna anotimp al puritati al asteptari al lacrimilor  si mai ales a bucuriei de zapada de fericire. Iarna ii desparte pe multi si multi cad prada deznadejdi si disperari,dar iarna intareste iubirea lor, pune la incercare a lor iubire pentru a creea o legatura mai puternica decat orice. Ea ii iubeste si ii protejeaza dar dragostea adevarata va invinge totul iar iarna va proteja a lor poveste nesfarsita de iubire.
     Fiecare anotimp ofera o alta poveste cu greutati si obstacole, dar in final a lor iubire e ceea ce invinge si a lor moment de singuratate cand ei doi imbratisati stau si se saruta cu dor.
    Iubim a lor poveste de iubire, a lor reusita si fericire de a se bucura unul de celalt in codrul drag,in natura mama si mai ales sub privirea anotimpurilor fara timp care mereu vor pastra in ale lor inimi aceste povesti de dragoste,ce intr-o clipa au sadit radacini mai adanci decat orice copac.

Primavara 2

Zambetul ei alb si cald il atragea spre ea ca o albina spre floare, se apropie cu grija de ea si ii zambi cu drag, ea intinse a ei mana alba spre el, tremura ca o salcie in vant si ii atinse mana ei. Acum nu mai erau doi straini in natura inflorita, se cunosteau si se iubeau, ea il vazuse de atatea ori pe dealuri alergand dar nu indraznise sa il cunoasca. Acum il cunostea de-a intregul,ii stia sufletul si chemarea spre a inimi fericire. El o privea pentru prima data si simtea cum inima ii batea cu putere in pieptul sau de adolescent, o sorbea din ochii tinandu-i mana delicata. Primavara scumpa, dragoste in dar tu m-ai adus pe dealurile inverzite ne-am vazut si acum de mana alergam pe campul inflorit. Iubire scumpa si draga in viata te-ai aratat si inima mi-ai incalzit, de mult te-am asteptat si acum te arati atat de pura si curata la inflorirea florilor si la trezirea din somnul iernii. Iubea atat de inocent si cu drag aceasta fata ce intr-o zi de primavara i-a aratat iubirea,prea scumpa fericirea. Ea se numea Elena o fetiscana cu obrazii roz si parul lung si negru ca abanosul, dar al ei par in urmatoarea seara cand s-au vazut din nou in natura care ii adusese impreuna stralucea in intunericul serii si il ademenea pe Alexandru spre ea ca un miraj ca o sanziana din care nu se putea trezi si nici nu dorea sa se trezeasca. Ea zambea cu drag la el si in ochii lui albastri se pierdea frumos si simplu in noaptea lor,o noapte a gandurilor pure,a viselor reale si a pasiuni. Luna plina stralucea peste cei doi indragostiti ce in seara aceasta isi sopteau juraminte de iubire, unul celuilalt. El tremura intinse mana si o atinse pe a ei, o tinea usor cu delicata grija si zbura spre ea, nu mai pasea nu mai simtea pamantul sub picioarele sale doar aerul ce ii inconjura,usor prinvind-o dulce in ochii ei adanc isi apropie buzele rosii de gura ei delicata si inchise ochii pasiunea ii ghida in acest joc al dragostei, ce ii inlantuia si elibera de lumea ce ii separa. Un joc al gurilor intredeschise care se apropiau usor una de cealalta din nou si din nou ca un joc al dragostei si al dorintei de a savura acel sarut ce leaga suflete impreuna pentru vesnicie. Buzele lor atat de aproape se blocasera intr-o stare de euforie, totul cerea ca ele sa se uneasca si sa guste pasiunea dar le lipsea curajul sa continue aceasta calatorie si sa implineasca faptul si destinul care le era menit. Primul sarut moment atat de simplu, o amintire pentru eternitate, un sarut ce schimba totul un sarut atat de timid si pur ca o lacrima inocenta varsata pentru cauza nobila. Pasiunea ii coplesi si dragostea ii cuceri si ale lor buze se atinsera in acel prim sarut, buzele se unira si se apasara usor intr-o imbratisare patimasa, mai dulce ca mierea de albine si mai cald decat soarele insusi. Sufletele lor se coplesira in aceea sarutare, el intinse bratele spre ea si o incolaci cu drag ca niciodata sa nu ii mai de-a drumul din aceasta sarutare, ea palmele le intinse si pe ai sai obrajii le asternu. Moment frumos, moment de aur se implini in primavara aceea o cunoscu Alexandru pe Elena iubirea lui care ii oferise un ceva ce va pretui mereu primul sarut al vietii. In aceea zi calda de primavara Alexandru se indragosti si cu primavara laolalta inflori si alaturi de Elena,sufletul pereche isi gasi

.

Primavara

Zapada alba se topise si copacii inflorisera,mireasma floriilor te imbata cu aroma lor, pasarile ciripeau vesele la fereastra inchisa ciugulind bucatile de paine uscate ramase pe pervaz. Alexandru privea pe geam la natura revenita la viata dupa somnul adanc si il imbata cu frumusetea ei si cu nuanta de culorii ce se arata inaintea ochiilor sai. Zambi fericit si fugi spre usa prinzand geaca neagra cu blana in mana si o imbraca, se incalta si evada in peisajul vazut de pe geam, era mai frumos si mai colorat, vantul adia incetisor purtand frunzele intr-un dans al bucuriei inchinat primaverii. Se uita imprejur pierdut in culoarea acestui anotimp ce aducea totul la viata, la inflorire si renastere, soarele stralucea vesel pe cerul albastru senin nici un nor nu indraznea sa se arate, el zambea fericit uimit de toata aceasta frumusete dar in zare se arata ceva mai frumos decat peisajul nuantat dar mai ales decat primavara insusi. Era iubirea in chipul unei fete gingase si pure ca albul zapezii ce se topea pe culmile muntilor din departarii, zambetul sau inlemni si natura care o clipa se opri sa admire minunea.