Sfărşitul

Intr-o seara calda de vara, un om paşeşte sigur spre parc îmbrăcat cu un pardesiu lung sub care se ascunde ceva sumbru si rău. Un bărbat stă singur pe bancă, aşteaptă un informator care posedă informaţii importante pentru cazul la care lucrează. Aşteptarea e lungă şi căldura e mare dar în spatele său apare omul în pardesiu cu un pistol îndreptat spre capul victimei. Bărbatul nu realizează ce se întămplă şi aşteaptă liniştit, când capătul pistolului se lipeşte de capul său iar asasinul spune: “Nu trebuia sa fie asa dar tu mai silit sa fac asta”.
Fără a lasa şi victimei sale cuvântul apasă tragaciul şi victima se prăbuşeste pe iarba verde uscată de soarele torid care apune. Sângele înroşeşte pământul dar asasinului nu îi păsa şi plânge, pune arma deoparte şi cu ura în ochii păraşeşte locul crimei. Nu ar fii vrut să se termine aşa, să fie nevoit să işi ucidă prietenul, mentorul cel care i-a arătat un drum mai bun. Dar soarta nu e niciodată dreaptă şi drumul e mereu alunecos.
După mulţi ani de antrenament şi de ani petrecuţi lăngă cel care la făcut ceea ce este, a fost nevoit să îl elimine pentru că devenise o povară. Cei pentru care lucra au considerat că mentorul său a devenit un pericol pentru organizaţie, şi acum îşi amintea ce îi spuseseră: „ Mentorul tău a devenit un pericol pentru noi şi mai ales pentru tine, te-a trădat, după ce a ales să te corupă şi să te aducă aici acum vrea să ne omoare pe toţi pentru a avea el totul. Îţi va fii greu dar trebuie să o faci.”
Profesorul lui zăcea mort în propria baltă de sânge iar el devenise, mai rece, mai profesionist se îndrepta spre ceva sumbru, rău şi chiar diabolic dar lui nu îi mai păsa. Noţiunea de bine şi rău dispăruse din mintea lui, tot ce a rămas este scopul de aşi face datoria. Nu are o familie pentru care să îşi facă grijii sau prieteni cu care să îşi petreaca timpul liber cu ei. Tot ce a rămas pentru el este slujba şi loialitatea pentru cei care l-au angajat şi i-au salvat viaţa.Singurul om pentru care avusese sentimente de dragoste şi respect îl trădase. Trădarea acestui om îl schimbase total îngropând aceste sentimente adânc, şi astfel deveni asasinul rece care trebuia să devină.
Într-un bloc la etajul 4 pe terasă pe un scaun stătea şeful savurând un trabuc cubanez de cea mai buna calitate, în timp ce primea raportul de la subalterni săi. Dar ieşind din relaxare întrebă : “La ucis?” răspunsul fu scurt şi direct : “Da acum e unul dintre noi.”.
Şeful ilustră un zămbet şi cu un semn le ceru celor din faţa sa să plece. Singur se ridică şi se găndi: “S-a terminat am învins, profeţia nu se va împlini niciodată.” Oare lumea pierduse şi acest om acru cu buzele uscate şi gras obţinuse victoria?