A new beginning

Max head home and for the first time after trying to fight this curse he found a friend,a man without time, that saw him not as an enemy but a friend, a lonely soul that needed help. He pass the threshold and climbed the stairs smiling, he open the door to his room and saw the sun sending his light right in his room,he looked happy at the sun, and slowly entered the bed, closed his eyes and sleep came as a natural thing.
  Jack was in his apartment as the sun was trying to reach trough the fabric and reach his room and flooded with light but that was never going to happen,because the fabric was meant not to allow the passing of light,Jack was reviewing the night that past,and felt something familiar forgotten in years of being a vampire,was he feeling again it was this a new beginning  to begin something normal,as normal could be for a friendship between a vampire and werewolf.

Vara 2

Cu dedicatie speciala pentru prietena mea Eliana.

Iti dedic aceasta postare si iti multumesc pentru tot .

Vara se arata cu a ei frumoasa faţă pe care chiar şi scumpa Afrodita ar dori-o, pe cerul albastru pur zace Helios maret, Ra alaturi sade si priveste spre pamant, cum caldura ii topeste pe pe muritorii.
    Vara ce-a  frumoasa printre zei adorata, mandra il privea pe Ra cu o dragoste cereasca ce n-avea sa vie pentru a lor cale nu era sa fie.
    Jos in vale pe carare trec o fata si un baiat,amandoi de zor pedala, sus pe bicicleta stau si zambesc frumos, si de sus din ceruri ii vegheaza Ra, intrigat de a lor soarta, e decis ca sa se joace cu a lor viata.
    Eliana pedala usor si cu curaj si alaturi il avea pe al ei prieten Bogdan care pedala cu forta,soarta drumul le opri, Ea cazu si se lovi si pe drum sedea intinsa,el sari si pe loc o prinse, si-n ale sale brate o ridica si pe a lui spate o prinse, ea il prinse de mijloc el picioarele ii tinea si plecara sus la drum. 
   Bogdan respiratia simte-a si cu greu el respira, o simte-a atat de-a aproape pe a lui spate aplecata sub arsita soarelui. Atingerea ei pe pieptul sau ii trimitea fiori si il facea sa simta lucruri nemaipomenite.
    Zei ii priveau si cu drag zambeau la pasiunea ce ii consuma pe cei doi indragostiti, curajul le lipsea sa actioneze acelor dorinte care existasera mereu in interiorul lor, sa le deie frau si sa simta cu adevarat iubirea.
   Eliana simti caldura cum inima ii incalzea si pieptul ii ardea de dorinta de al avea,privi la el si si puternic il stranse la al ei piept,Bogdan intoarse usor capul si Eliana cu buzele arzand il saruta,suflete pierdute in cautarea unui scop,ideal sau scop,unite de soarta,zeii sau intamplare,se aflau acum sub dogoarea lui Helios,caldura ii dobora si sarutul ii trezise din aceasta moleseala,transpiratia de pe pieptul ei pe pieptul lui cadea, usor se opri langa izvorul rece,pentru asi reveni,Eliana atinse usor pamantul si pe Bogdan il privea,dorinta ii chema sa se atinga si sa se simta unul pe celalt si sa se piarda in pasiunea dragostei sa deie frau focului ce ii ardea pe amandoi si sa guste din fructul interzis al amorului. 
    Eliana simtea cum focul ii trezise nevoile primale,nevoia de a iubi si de a fii iubita, mereu si pentru totdeauna,Bogdan usor se apropie de ea,mainile lor se atinsera electric, atrase ca de magnet sa fie impreuna, gurile lor se apropiasera, se jucau, tachinandu-se cu caldura care dogorea puternic peste cei doi indragostiti, trimitand raze pline de caldura in interiorul lor.
    Atingeri usoare ce trimiteau fiori in corpurile lor arzande facandu-i sa simta lucruri de neuitat si singuri in sanul codrului avandu-se unul pe celalalt si era de ajuns. Mirosul de feromonii ii trimise intr-o frenzie de iubire si acest joc copilaresc lua o viata de sine statatoare si cu putere gustara unul din celalalt,ale lor buze se infruntara din nectarul vietii,capetele lor inlantuite intr-un dans al dragostei. 
    Fericirea ii gasise si ii binecuvantase cu o dragoste draga,cu pasiune mare si o cale frumoasa, sau gasit in lume fericiti sa fie Eliana si Bogdan,mereu impreuna  si in vesnicie.

Toamna partea a II

Oana draga şi frumoasa cu pasi repezi se-ndrepta spre stejarul dragostei,clipe dulci işi amintea cand a ei mana o ţine-a şi sub falnicul stejar juraminte şi cuvinte intelese doar de ei pentru sufletele lor.
Raul limpede si clar alerga pe langa ea chiar si broastele uimite fermecate o priveau, Oana alerga fara griji, temeri şi frica spre al ei gand frumos.
    Soarele cel mandru se acoperea de norii ce-i gri si vestea la ploaie, Oana nu vedea,Mircea nu-i pasa, a lor gand era ,ca sa se revada.    
    Mircea o zari cum se apropia,o naluca oare sau e realitate, Oana il privi si din departari ii zambi, fata i se lumina,ochii ii sclipira si alerga cu totul,spiritul fugea si corpul urma, fara oboseala gandul o purta numai la el.
    Cerul negru ,se cutremura si norii se zbateau pentru a ocupa vazduhul intreg, Oana il striga,Mircea de la locul lor alerga spre ea,grabit, obosit si cu forte noi spre ea. Cerul ii privi si din cearta lor picaturi de ploaie pe pamant cazura, pentru a lor uniune de ceruri slavita si de zei iubita.
    Si se imbratisara scurt puternic se aflau in uniti ploaia ii uda dar nu le pasa fiindca se aflau unde trebuiau langa cel iubit. Usor se despartira se privira adanc, a ei mana alba cazu lin in a lui stransoare si usor pasira spre a locul secret,unde se intalnira de atatea ori,sub a lor protector care ii ascultase si ii ocrotise de a lumii gura.
   Si mandrul stejar ii primi falos ca un drag parinte ce cu drag isi tine ai lui dragi copii, frunzele cadeaun in tandem cu ploaia intr-un joc ciudat numai pentru ei chiar si mandra Persefona din al ei tartar le zambea frumos cu subinteles pentru a lor iubire. Si Demetra maica care isi plangea copila, se opri o clipa ca sa le priveasca scumpa lor iubire,si sa-i ocroteasca de al lumii rau.
  Glasul dulce al iubirii ii chema, ca se guste din a lor pasiune,dar a lor timiditate ii oprea sa se desfete din acest nectar frumos,se privira fericiti si usor se aplecara unul catre celalalt si ale lor  buze, tremurand se atinsera usor. Si inlantuiti intr-un sarut, printre ramurile pribege stropurile se strecoara si ii uda incetisor amintindu-le de ploaie,ei privesc in sus la ramuri cu lumina in ochii lor si incepe a rade,fericiti si plini de viata.
    Oana se ridica si de mana-l prinse si fugi in ploaie si el o urma tinand-o de mana,erau uzi pana la piele,dar frigul nu ii atingea. Se roteau fericiti sub stropii mari de ploaie si zambeau cu bratele intinse bucurandu-se de toamna.
    El uitandu-se in sus inima ii prinse curaj si o prinse de mijloc se uita adanc in ai albastri ochii si fara ai da prilejul cu pasiune o saruta,buzele aprinse gustau din iubire, imbatate-n dragoste. Cand se separara a lor buze inca mai tanjeau dupa gustul dulce al sarutului,ea abia respira aerul si-l trase si cu uimire il privi, si la randul ei prinse aripi si cu ale sale maini obrajii atinse si il saruta, pamantul fugi si ii trase-n jos spre valea cea multicolora langa raul rece din care suna sunete de broaste.
   Stau intinsi pe spate privind sus la cer si de maini uniti pentru vesnicie. Toamna scumpa,draga si frumoasa ii unise pentru o eternitate

 

The hope

He awaken in the morning full of blood and naked, all his life was now in ruins,all his hopes and dreams where dust,what was he suppose to do now. Tell the world his a werewolf and be looked in a cage for the rest of his life,never,it would be worse than dead.
    He wandered pointless for hours before finally exiting the forest,near the street he was walking lost and scared,when a car stop near him. He turn around to see a man,he was big and giant and his thoughts were"Is he going to free from this burden,end my life and set me free?"
   With a blanket he approached covered Max and with ease put him in the car,as the car drove off, the man started on to say
"You are young,remember this,and whatever happens next try to live your life,things like this happen to many,to no let your life be ruined by an accident or fear. Live and let all of this behind you,cause in this wretched world many evil's rule the world do not let it take you to"
Max looked with grace and peace at this giant man that took pity on his soul and instead of killing him offered hope and light for a future maybe not so bright but a little happy.
Max took understanding of his words and for the first time since the pain felt the warm light of the hope.
Change his destiny he will even with this curse he will find a way to keep on living.
    Maybe he was lost and scared,fearing for the future but in a lonely night where the moon was shinning from the shadows came and unlikely friend,light was shinning,hope was bright and the future more in colors.

   Even in the darkest day you will fight something to fight for.   

Toamna partea I

Tot pamantul simte cum draga Persefona calea isi urmeaza spre sotul ei in Tartar. Pamantul se usuca,rodul nu-l mai da, ariditatea domneste pe acest pamant, ce-n primavara inflorea frumos, acum plangea plecarea a zeitei lor, Hades o astepta cu bratele deschise, sotia ce-a draga.

          Demetra plangea la rapirea fiice-i sale pentru inca 6 luni, Toamna anotimp arid o privea cu jale,cum o mama, fata is plangea  cu o mare deznadejde .

 Chiar si pomi se schimbau,frunzele isi pierdeau, numai bradul mandru sta ca un falnic pazitor peste a lui padure goala.

  Anotimp al pierderi si al plangeri mereu sumbru si pierdut intre puritatea ierni si a caldurii veri, anotimp fara speranta ce aduce paguba,dezastru si probleme.

Orice anotimp  oricat de pierdut ar fii, chiar si in adancul negru ea va licari mereu ca o sclipire de speranta pentru a lumii muritori.

Tu speranta ce tresari din-ntuneric si pe noi ne mantuiesti ca sa aflam ce e iubirea.

  Intr-o vale peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos. Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna. Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.
Mircea astepta sub stejarul mare care inca mandru se tine-a cu ale sale frunze galbene si-n zari privea spre a lui menita, ce ii lasase vorba ca dorea sa-l vada,a lui inima batea gandindu-se la ea, dupa o vara plina se vedeau din nou,separati de soarta ,reuniti de a lor iubire.

        

Iarna

    Aceasta lucrare este cu dedicatie pentru prietena si colega mea iubita si draga Iulia care merita toata iubirea si fericirea din lume.

      Sa nu te schimbi niciodata si sa nu iti pierzi zambetul orice s-ar intampla.

Iarna a venit,dupa multa ploaie uite ninge, cu fulgi mari si albi pe intreg pamantul, vacanta soseste si-ai sa vezi pe ale tale laiuri sade neaua alba si asteapta copii la joaca.

     Fulguieste lin,pe pamantul plin o imagine de vis al acestei vremi rece,crunta dar atat de pura. Ninge,ninge nu se mai opreste,copii la caldura stau la soba calda si beau ceaiul cald privind pe fereastra la albul ceresc.

    Numai un baiat sta priveste trist pentru ca a sa iubire e departe, iarna rece a venit devreme si a sa iubire e blocata in trafic,oare va ajunge pana la Craciun ca sa poata sa-i spuna ca el o iubeste si mult o doreste.

   Iarna ruga ii aude si in inima de gheata bate dragostea cereasca,viscolul se opreste si ninsoarea alina mai usor in vale, trist cu ochii pierduti Adrian priveste in vale,la soseaua alba pentru a sa iubire,si gandind cu rau"Iarna rea si blestemata, tu pe-a mea iubire o tii si cu inima ta rece a mea dragoste urasti".

    Adrian privea in zare si usor el se ruga ca sa fie  totul bine si ca ingeri ceresti sa vegheze dupa ea,ruga lui fierbinte la inimi ceresti batea, si peste ea pazea. 

    Cristina razbi si prin zapada lupta sa ajunga la al ei prieten stia ca o astepta "Nu pot intarzia,el ma asteapta dornic ca sa imi sopteasca dulce amor in urechi atente",viscolul s-o opri iarna o auzi si cale ii facu. Alerga intr-un suflet spre al ei iubit prin zapada moale,fulgii o udau dar nu ii pasa,langa geamul rece el o astepta, ca sa o incalzeasca si sa o iubeasca. 

    Frigul o cuprinse, pasul greu era si zapada moale o incentinea, se uita in zare si vedea doar alb,se pierduse oare? calea spre al ei iubit fusese pierduta si cu gandul spre al ei iubit scoase un suspin "O iubirea mea, calea mi-am pierdut si frigul ma cuprinde,nu voi a te pierde dar iarna ne desparte si-n al ei gheare ma cuprinde"

   Tremura, si greu pasea,nu mai rezista, ceda si in zapada se pleca. Inchise ochii si se preda la al iernii piept, Adrian simti cum inima il strange,sufletul il doare si lacrimi mari cazura din ochii lui albastri,cazu si dispera.

  

 O iarna scumpa protectoare ce veghezi din ceruri la pamantul vesel la rasetele de copii si la iubirea sufletelor,pazeste-i  pe cei indragositi si apara a lor iubire chiar si-n deznadejde.

Iarna o acoperi  cu a ei brate protectoare pe Cristina si o incalzi sub zapada groasa, dintre nori albi soarele se zari si zapada o topi.

 Din al mortii somn ea se trezi si privi la soarele de sus, un om zambi la ea si cu dragoste o privi “Te-ai trezit, prin troiene te-ai pierdut,te-am zarit din departare si in patura te-am pus”

  Soarele cu ale lui raze neaua alba o topise ca pe ea sa o arate lumi intregi ca in pericol se afla, si un om pribeag prin lume o gasi si o salva. Ea privi in zare la soseaua neagra si zambi cu drag. “O dragoste asteapta-ma ca vin,zbor, plutesc si o sa fiu la usa ta.”

  Cristina se ridica si omului ii multumi,se uita in sus la soare “Iarna pura si mareata,peste noi pazeste si ne iubeste ca o mama iubitoare de copii pierduti.”

  Adrian zacea plangand pe podeaua rece,inima il sufoca si simtea ca a lui lume sa terminat. Nu stiu ce sa intamplat dar a lui ganduri ,negre se aratau si lacrimi de sange curgeau pe lemnul de stejar.

In noaptea alba o bataie rasuna in toata casa ,Adrian din a lui stare se trezi,o speranta,o sclipire de lumina se arata in tunelul negru, pasi speriat cu inima alergand ca un cal de curse,prinse cu mana clanta si fara ezitare sau simtire deschise usa,dincolo de usa sari direct pe el imbratisand-ul si nevrand niciodata sa ii de-a drumul.

Inima isi eliberase stransoare,sufletul plutea usor spre ea si fara ezitare, fara pic de pregatire intinse gura spre al ei,privind la ale ei buze mov de la frig le atinse si se unira intr-un sarut,zapada ii acoperea dar lor nu le mai pasa. Se regasisera si aceasta groaznica incercare era in spatele lor,acum erau inlantuiti in sarutul dragostei. Iarna privea cu un zambet dulce,inima ei calda batea usor pentru a lor dragoste, Adrian privi in sus cum fulgi se asezau pe ochii lor "Iarna prea mareata zeita si iubitoare de oameni iarta un biet muritor ce a indraznit sa se indoiasca de a ta iubire pentru indragostiti" 

  Cristina il privi cu dragoste si pasi inauntru, focul ardea mocnit in soba veche,se apropie sa se incalzeasca, Adrian inchise usa, o ajuta sa se aseze si langa focul cald o privi adanc in ochii si tandru spuse "O iubire,draga fericire niciodata nu am sa te mai las sa pleci din bratele si al meu suflet."

  Cristina zambi si usor la ureche sopti "Dragoste am ajuns si nu am sa mai plec niciodata de langa tine"

   In aceea noapte de Ajunul Craciunului ,Iarna infaptuise un miracol,salvase doua suflete de la pieire si crease o dragoste demna de basme.

 

The curse

    Max was happy,smiling again living and blessing his good fortune, in the day of 28 at the end of the month when the full moon was rising, he felt his body tensing,pain overwhelmed him,what was happening and an instinct inside of him made him run outside. He fell to his knees and felt his body begun to change a wild thought pass to his mind but it was a terrible thought,he saw movies with werewolf's it could possible happen to him but as he saw his hand change is fears become reality. In fear he run so fast to the woods,fear for his friends and the one's dear to him, the wolf almost kill him,what if he would kill his girlfriend because of this creature. thoughts roam trough his head as the pain increased. 

   As the pain became to much he fell to the ground,the moon raised up and he howl at the moon,his bone's cracked as the wolf came out to play,he screamed but soon his voice disappeared in the beast, the remodeling begun fast and painful, his legs and hands shape in the arms and legs of a wolf,his face shifted as his voice disappeared only growl left. 

  There was nothing left of the old Max only the wolf,that took a quick sniff and run in the woods,the night pass at steady pace,as the wolf roamed the woods in search of food and people.

  This was the cursed that was bestowed upon him and now he had to live with him for the rest of his life.

Once a month to allow this creature to emerge from his inside and roam the earth as another creature.