Omul

Om ai fost in vremuri bune,cand lumina stralucea

cand a ta iubire, lumina si noaptea neagra

bunatate si blandete,mila si simpatie

doar ecouri intr-un vis uitat de mult

Si acum din om, neom,doar carcasa e din tine

lacomie,perfidie,invidie si ura

sentimente si dorinte doar din ura izvorate

unde e iubirea tata?

Unde e fericirea,ce mi sa promis de mult

unde e lumina mea,unde este dragostea minune

doar durere si suferinta,intr-o lume fara mila

doar o viata fara credinta

SI acum printre ruine,paduri fara copaci

case fara suflete in ele,drumuri goale

doar distrugere si ura,unde sa ascuns iubirea?

dragoste lumina celesta ce cadou ne-a dat-o Domnul.

Sa accept a mea soarta,o tu frumoasa moarte

vis frumos,etern si grandios

in ale tale brate goale sa imi odihnesc trupul meu rece

sa dorm o vesnicie si viata sa nu mai vad