Femeia

Ea e ingerul celest
ce a crescut la pieptul sau
demon mic si nebunatic
ea e mama.

E femeia ce in brate tine lumea
si la inima durerea unei natii rupte-n patru
si in suflet e doar dragoste cereasca
o iubire de cand lumea

La iubit si il iubeste
chiar acum cand e departe
pe parintele pierdut,
sotul ei fagaduit

Pe al ei sortit iubit
om frumos,cladit din stele
si cu brate de otel
pentru scumpa lui femeie

Om esti tu batut de toate
lupti cu vremea si cu soarta
plangi cu lacrimi de iubire
pentru dragostea lumeasca

Clipe dulci si raze negre
trec prin viata ta pribeaga
te ating si te ranesc
si te lasa in picioare

sa iubesti si sa traiesti
si sa gusti din viata asta
zambete si fericire
asa cum e dat sa fie

Chiar si zeii ,marii, puternici
se inchina in fata ei
si cu drag o preaslavesc
fiindca ea este Femeia